Cum se face partajul voluntar sau judiciar? După un divorț sau moștenire, una dintre cele mai delicate etape juridice este partajul. Adică împărțirea bunurilor comune între foștii soți sau între moștenitori. În România, acest proces poate fi realizat pe cale amiabilă – prin partaj voluntar – sau prin instanță, sub forma partajului judiciar. Alegerea căii potrivite poate însemna diferența dintre o soluție rapidă și una lungă, complicată și costisitoare.
În acest articol îți explicăm clar ce înseamnă fiecare tip de partaj, care sunt taxele implicate, ce documente trebuie pregătite și cât durează în medie procedura.
Ce este partajul și când este necesar?
Partajul este procedura prin care se împarte proprietatea comună între două sau mai multe persoane. Cel mai frecvent apare în următoarele situații:
- După un divorț, când soții trebuie să împartă bunurile dobândite în timpul căsătoriei (bunuri comune).
- În cazul unei moșteniri, când există mai mulți moștenitori care dețin în comun o masă succesorală (case, terenuri, conturi bancare etc.).
- La încetarea unui parteneriat de afaceri sau asociere în participațiune cu bunuri comune.
Tipuri de partaj: voluntar vs. judiciar
În funcție de gradul de cooperare între părțile implicate, partajul se poate realiza în două moduri:
1. Partajul voluntar (amiabil)
Este soluția ideală atunci când toți coproprietarii sunt de acord asupra modului de împărțire. Acesta se face prin act notarial, fără intervenția instanței de judecată.
Caracteristici principale:
- Se desfășoară la notar, în baza unei cereri comune.
- Implică un acord prealabil între părți privind împărțirea bunurilor.
- Este mai rapid și mai puțin costisitor decât procesul în instanță.
Avantaje:
- Timp redus (uneori se rezolvă în câteva zile).
- Evitarea conflictelor și a cheltuielilor judiciare.
- Flexibilitate în alegerea modului de împărțire: în natură, prin compensare, vânzare și împărțirea banilor etc.
Dezavantaje:
- Necesită acordul total al tuturor părților.
- Poate deveni imposibil dacă există tensiuni sau neînțelegeri între coproprietari.
2. Partajul judiciar
Se aplică atunci când nu există consens între părți. Oricare dintre coproprietari poate introduce o cerere de partaj la judecătorie.
Caracteristici principale:
- Proces civil care are loc în instanță.
- Este condus de un judecător care va decide cum se împarte averea.
- Poate presupune expertize, evaluări imobiliare și martori.
Avantaje:
- Se aplică atunci când ceilalți coproprietari nu doresc să colaboreze.
- Se face o împărțire echitabilă, decisă de un judecător.
Dezavantaje:
- Durata lungă (de la câteva luni până la peste un an).
- Costuri ridicate (taxe judiciare, onorarii experți, avocați).
- Posibilitatea escaladării conflictelor între părți.
Taxe și costuri implicate în partaj
1. Taxe pentru partajul notarial (voluntar)
Costurile depind de valoarea bunurilor împărțite și includ:
- Onorariul notarului, stabilit conform baremului național (între 0,5% și 2% din valoarea bunurilor).
- Taxa de timbru notarial, în general simbolică.
- Costuri de evaluare, dacă este nevoie de un expert (opțional).
- Certificat de grefă/Divorț/Moștenire, după caz – între 30 și 150 lei.
Exemplu de cost estimativ:
Pentru un imobil evaluat la 400.000 lei:
- Onorariu notarial: aproximativ 3.000 – 5.000 lei.
- Alte costuri (copii legalizate, certificat): 200 – 500 lei.
2. Taxe pentru partajul judiciar
La instanță se plătește taxa judiciară de timbru, stabilită prin OUG 80/2013.
- Dacă toți coproprietarii cer împreună partajul: 50 lei.
- Dacă există neînțelegeri și se contestă cotele sau bunurile: 5% din valoarea masei partajabile.
Alte costuri suplimentare:
- Onorarii pentru avocat (dacă este angajat).
- Cheltuieli cu expertiza (topografică, imobiliară, financiară etc.).
- Posibile cheltuieli de executare silită dacă decizia nu este respectată.
Ce documente sunt necesare pentru partaj?
Fie că optezi pentru varianta notarială sau cea judiciară, vei avea nevoie de:
- Acte de identitate ale părților implicate.
- Certificatul de divorț, sentința definitivă sau certificatul de moștenitor.
- Titluri de proprietate pentru bunurile supuse partajului (contracte de vânzare, donații, acte de succesiune).
- Extras de carte funciară actualizat pentru imobile.
- Dovezi privind eventuale investiții sau contribuții inegale la dobândirea bunurilor.
- În cazul partajului succesoral – certificatul de deces și certificatele de moștenitor.
Cât durează procedura?
Timp estimat pentru partaj notarial:
- 1 până la 7 zile, dacă toate actele sunt complete și există acord total între părți.
Timp estimat pentru partajul judiciar:
- 3 până la 18 luni, în funcție de:
- volumul de muncă al instanței,
- complexitatea cauzei,
- numărul de bunuri și moștenitori,
- contestații și apeluri formulate ulterior.
În anumite cazuri, se pot adăuga întârzieri din cauza expertizelor tehnice sau a contestațiilor succesive.
Poate fi evitat partajul?
Da, în unele situații. Dacă părțile sunt de acord, pot lăsa bunurile în indiviziune (proprietate comună fără împărțire) pentru o perioadă nelimitată. Această situație este frecventă între frați moștenitori sau foști soți care nu au conflicte și folosesc bunurile împreună.
Totuși, fiecare coproprietar are dreptul legal de a solicita partajul oricând, iar refuzul unuia nu poate bloca demersul.
Ce soluții există când bunul nu poate fi împărțit fizic?
Unele bunuri nu pot fi împărțite în natură, cum ar fi:
- un apartament de 2 camere,
- o mașină,
- un obiect de artă.
În aceste cazuri, instanța sau notarul poate decide:
- atribuirea bunului unui coproprietar, cu obligația de a-l despăgubi pe celălalt,
- vânzarea bunului și împărțirea prețului obținut (prin licitație sau vânzare comună).
Ce se întâmplă dacă unul dintre moștenitori/soți nu vrea partajul?
Chiar dacă unul dintre coproprietari refuză participarea la procesul de partaj, ceilalți pot iniția cerere unilaterală de partaj în instanță. Judecătorul va cita toate părțile și va dispune o soluție finală, chiar dacă unii nu se prezintă sau nu colaborează.
Concluzie despre Cum se face partajul voluntar sau judiciar – taxe, termene si proceduri
Partajul este o etapă firească în viața juridică a oricărui patrimoniu comun. Fie că este vorba de un divorț, de o moștenire sau de încheierea unui parteneriat, împărțirea bunurilor trebuie făcută legal, corect și echitabil.
Dacă există înțelegere, varianta notarială este de departe cea mai avantajoasă – rapidă, discretă și cu costuri reduse. În lipsa unui acord, justiția oferă cadrul necesar pentru o împărțire imparțială, dar presupune timp și bani mai mulți.
Indiferent de forma aleasă, partajul clarifică drepturile de proprietate și pune capăt unor situații juridice ambigue, oferind stabilitate, predictibilitate și protecție pentru toți cei implicați.