În sufrageria unui apartament de bloc, de multe ori sub 20 de metri pătrați, fiecare piesă de mobilier își câștigă locul pe seama celorlalte: canapeaua ocupă peretele cel mai lung, comoda cu televizorul stă vizavi, masa se strânge la perete după cină, iar între ele rămâne culoarul pe care se trece spre balcon. Fotoliul vine de obicei ultimul, după ce restul camerei e deja așezat, și tocmai de aceea e piesa care încurcă cel mai des, când se dovedește prea adânc pentru colțul ales sau prea jos față de canapea.
Fotografiile din cataloage arată fotoliile în camere mari, cu lumină din trei părți și cu aer în jurul lor, așa că impresia de mărime se formează greșit înainte ca piesa să intre pe ușă. Cifrele din fișa tehnică spun mult mai exact cum va arăta sufrageria cu fotoliul în ea, cu condiția să fie citite în ordinea potrivită.
Adâncimea decide cât loc rămâne de trecere
Lățimea fotoliului se vede imediat, însă adâncimea, adică distanța de la marginea din față a fotoliului până la spatele spătarului, este cea care consumă culoarul. Un fotoliu de 70 de centimetri adâncime și unul de 86 de centimetri par aproape la fel în poze, însă în camera reală diferența de 16 centimetri înseamnă uneori trecerea liberă spre balcon sau un ocol pe lângă masă. În general, între fotoliu și piesa de mobilier din fața lui merită lăsat un culoar de cel puțin 60 de centimetri, iar dacă fotoliul are spătar înalt și înclinat, el trebuie așezat la câțiva centimetri de perete sau de calorifer, ca tapițeria să nu se frece de zid și să nu stea lipită de sursa de căldură.
Pentru verificare, conturul fotoliului se poate marca pe podea cu bandă de hârtie, la dimensiunile din fișa tehnică, după care câteva zile de mers prin cameră pe lângă acest contur arată mai bine decât orice simulare pe calculator dacă fotoliul încape cu adevărat acolo. Același exercițiu se face și pentru taburet, acolo unde există, fiindcă el adaugă încă o piesă pe traseul spre balcon.
Înălțimea șezutului și a spătarului față de restul camerei
Un fotoliu așezat lângă canapea trebuie să aibă șezutul la o înălțime apropiată de a ei, în jur de 42-47 de centimetri la multe dintre modele, pentru ca oamenii care stau pe cele două piese să vorbească la același nivel, fără ca unul să privească de sus. Înălțimea spătarului schimbă la rândul ei felul în care se percepe camera, pentru că un spătar jos, sub nivelul cotului unui om în picioare, lasă privirea să treacă peste el, pe când unul înalt, de peste un metru, devine un mic paravan, util pentru a delimita un colț de citit, dar apăsător în fața unei ferestre.
Pentru vârstnicii din casă, înălțimea șezutului și a cotierelor contează și din alt motiv, deoarece ridicarea de pe un fotoliu jos, fără cotiere ferme, cere mai mult efort decât pare, iar un șezut aflat în jurul a 47 de centimetri, cu cotiere de care mâinile se pot sprijini, le ușurează fiecare ridicare.
Cu aceste trei cifre notate, adâncimea, înălțimea șezutului și înălțimea totală, lista de fotolii care încap într-o sufragerie de bloc se scurtează mult, iar diferențele dintre modele încep să se vadă chiar și între piese care, la prima vedere, par construite după aceeași formulă.
Trei fotolii măsurate pe aceeași sufragerie
Cel mai compact dintre ele este un fotoliu în stil nordic, de 64,5 x 70 x 74 cm, cu cadru din lemn de cauciuc, tapițerie din in gri deschis, spumă de densitate mare și capitonaj cu nasturi, care suportă 120 kg și cântărește 10,4 kg. Spătarul jos și adâncimea de 70 de centimetri îl fac potrivit pentru colțul de lângă ușa balconului sau pentru un dormitor, acolo unde un fotoliu mare ar închide camera.
La mijloc se află un fotoliu cu taburet, de 72 x 80 x 101 cm, îmbrăcat în catifea canelată, cu picioare din fag, cadru din oțel și picioare reglabile antiderapante. Perna șezutului are 11 cm, fotoliul suportă 150 kg, iar taburetul, de 65 x 43 x 38 cm, încă 80 kg, ceea ce îl face potrivit pentru cine vrea să stea cu picioarele întinse seara, cu mențiunea că taburetul adaugă practic încă 43 de centimetri adâncimii totale atunci când e folosit.
Cel mai generos este un fotoliu HOMCOM în stil franțuzesc, de 74 x 86 x 102 cm, cu șezut de 53 x 48,5 cm aflat la 47 cm de podea, cotiere la 60,5 cm și spătar înalt, care suportă 160 kg. Pernele au huse detașabile, ușor de spălat, căptușeala este certificată ignifug după standardul TB117, iar picioarele sunt din lemn. Spătarul de peste un metru face din el un colț de citit care atrage privirea, însă îi cere și spațiu în jur, așa că își găsește locul mai degrabă într-un colț al sufrageriei decât în mijlocul ei.
Tapițeria se alege după cine folosește camera
Inul și țesăturile cu aspect de in respiră bine, rămân plăcute vara și se potrivesc cu interioarele luminoase, însă se șifonează ușor și arată repede petele de cafea dacă nu au huse detașabile. Catifeaua canelată ascunde mai bine micile urme de folosire și e caldă la atingere în serile de iarnă, dar adună părul de animale, care se scoate cel mai ușor cu o perie cu cauciuc. Țesăturile cu huse care se scot și se spală rămân alegerea practică pentru familiile cu copii mici, la care pata de suc e doar o chestiune de timp.
Orientarea camerei intră și ea în calcul, fiindcă o sufragerie orientată spre sud, în care soarele intră toată după-amiaza, decolorează în câțiva ani țesăturile închise la culoare așezate lângă fereastră, pe când una orientată spre nord iartă mai ușor nuanțele intense. De aceea, înainte de comandă merită ținută câteva zile, chiar în locul în care va sta fotoliul, o bucată de țesătură, o pernă sau un pled în nuanța aleasă, privită dimineața, la prânz și seara, la lumina becului, pentru că aceeași culoare arată altfel în fiecare dintre aceste momente și abia așa se vede dacă se potrivește cu podeaua, cu draperiile și cu canapeaua de alături.
Sursa foto: Magnific.com