Dreptul de a filma în instituții publice – ce este permis și ce nu, în 2025

Dreptul de a filma în instituții publice din România. Filmarea în spații publice sau în instituții de stat este un subiect tot mai prezent în societatea românească, mai ales în contextul transparenței, libertății de exprimare și interesului public. În același timp, acest drept se lovește adesea de interpretări greșite, abuzuri din partea autorităților sau de confuzii privind cadrul legal. Poți filma într-o primărie? Ai voie să înregistrezi într-un spital de stat? Sau într-un sediu ANAF? Răspunsurile depind de context, iar legea nu este întotdeauna simplu de aplicat.

În acest ghid vei afla ce spune legislația din România în 2025 despre filmarea în instituțiile publice, ce ai voie să faci și unde se trasează limitele – astfel încât să fii informat și protejat, indiferent că ești jurnalist, activist civic sau simplu cetățean.

Filmarea în spații publice vs. instituții publice – diferența esențială

E important să facem distincția între spațiu public (stradă, piață, parc etc.) și instituție publică (primărie, spital, poliție, ANAF, prefectură). Deși ambele aparțin domeniului public, regulile privind filmarea nu sunt identice.

• În spațiile publice, ai dreptul să filmezi fără nicio autorizație, atâta timp cât nu încalci alte drepturi (ex: viața privată a cuiva).
• În instituțiile publice, accesul și dreptul de a înregistra pot fi limitate prin regulamente interne sau norme de securitate.

Cu alte cuvinte, faptul că o instituție aparține statului nu înseamnă automat că ai voie să o filmezi oricând și oricum, dar nici nu înseamnă că ai nevoie de „aprobări speciale” pentru orice cameră scoasă din buzunar.

Ce spune Constituția și legislația națională

Drepturi relevante garantate de Constituție:

• Art. 30 – Libertatea de exprimare: Orice persoană are dreptul de a se exprima liber, inclusiv prin mijloace audio-video.
• Art. 31 – Dreptul la informație: Autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor.

Alte reglementări importante:

• Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public – consfințește transparența instituțiilor.
• Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor – reglementează utilizarea imaginilor altor persoane.
• Codul civil și penal – protejează viața privată, imaginea și confidențialitatea.

Aceste legi trebuie echilibrate în practică: între interesul public și drepturile individuale.

Situații în care filmarea este permisă

În general, filmarea este permisă dacă:

• Are loc într-un spațiu deschis dintr-o instituție (ex: holul unei primării, sala de așteptare de la CNAS)
• Nu blochezi activitatea sau accesul publicului
• Nu înregistrezi date personale sau documente confidențiale fără acord
• Nu filmezi angajați fără acordul lor, dacă nu este vorba despre o acțiune de interes public major

Exemple concrete:

• Poți filma cozile și aglomerația de la pașapoarte sau permise, fără să filmezi fețele oamenilor în mod clar
• Poți filma o ședință de consiliu local, deoarece este publică prin lege
• Poți înregistra un angajat public care refuză un serviciu sau încalcă legea, dacă filmarea are scop de probă sau interes public clar

Situații în care filmarea poate fi restricționată

Instituțiile pot impune limitări doar dacă:

• Exista un regulament intern afișat public, care interzice filmarea în anumite spații
• Este vorba de zone cu restricții de securitate (ex: centre de detenție, spitale în secții speciale, arhive clasificate)
• Se protejează date sensibile (formulare, acte, dosare)

În astfel de cazuri, este legal să ți se ceară să oprești filmarea sau să părăsești zona, dar nu să ți se confiște telefonul sau camera fără un mandat legal.

Important: Funcționarii publici nu au voie să îți confiște echipamentul, să șteargă înregistrări sau să te oblige să predai imaginile – astfel de acțiuni sunt ilegale și pot constitui abuz în serviciu.

Cum procedezi corect dacă vrei să filmezi

Pentru a evita conflictele și a-ți exercita drepturile legal:

• Informează-te dacă instituția are un regulament intern privind filmările
• Anunță, dacă este cazul, că înregistrezi pentru probă sau în scop de informare publică
• Nu insista în zonele restricționate sau dacă există un pericol real pentru siguranță
• Evită să filmezi persoane fără acordul lor, cu excepția cazurilor de interes public

Ce faci dacă ți se interzice abuziv filmarea

Dacă un funcționar îți interzice să filmezi fără a avea temei legal, ai mai multe variante:

• Soliciți în scris regulamentul care interzice filmarea
• Ceri numele și funcția celui care te-a oprit
• Formulezi o petiție la conducerea instituției sau direct către ANCOM, ANPC sau Avocatul Poporului (în funcție de caz)
• Dacă este cazul, depui plângere penală pentru abuz în serviciu

Filmările realizate legal pot fi folosite ca probe în instanță sau în cadrul unor anchete administrative.

Poate o instituție să ceară autorizație prealabilă pentru filmare?

Nu există obligația legală ca un cetățean să ceară „autorizație” pentru a filma într-un spațiu public de interes. Instituțiile pot cere o notificare prealabilă în cazul echipamentelor profesionale, dar nu pot interzice complet filmările de pe telefonul mobil în scop personal sau de documentare civică.

Excepție: filmări comerciale sau pentru difuzare publică (TV, documentar), care pot necesita acord scris.

Concluzie despre Dreptul de a filma în instituții publice

Dreptul de a filma într-o instituție publică este un echilibru fin între libertatea de exprimare, accesul la informații și protejarea vieții private sau a securității. Dacă acționezi cu bun-simț, te informezi și respecți regulile minimale, nu doar că ai voie să filmezi, dar poți contribui activ la un stat mai transparent.

Dacă ai nevoie, pot crea și un model de petiție pentru cazurile în care filmarea ți-a fost restricționată abuziv sau un ghid practic pentru documentarea video responsabilă în spații publice.